Despre

Şcoala Primară “Casa Speranţei” îşi desfăşoară activitatea în regim privat, fiind una din primele instituţii de învăţământ particular din  Timişoara, deschizându-şi porţile în toamna anului 1998 cu o singură clasă, numară în prezent 5 clase primare, câte una pentru fiecare nivel al ciclului.

Şcoala a fost înfiinţată de un grup de creştini, convinşi că instruirea copiilor este responsabilitatea întâi de toate a familiei, apoi a Bisericii şi şcolii şi ca nu există educaţie neutră din punct de vedere moral.

Viziunea şcolii

Viziunea şcolii noastre este modelată de principiul biblic exprimat în cartea Proverbe 22;6: ”Învaţă pe copil calea pe care trebuie să o urmeze şi când va îmbătrâni, nu se va abate de la ea”. Suntem convinşi că o educaţie cu accent pe valori, bazată pe concepţia iudeo-creştină despre lume şi viaţă, reprezintă cea mai viabilă moştenire pe care am putea să o lăsăm copiilor noştri în vederea unei societăţi mai bune şi sănătoase din punct de vedere moral. Accentul pus pe o pregatire academică riguroasă, împreună cu precouparea pentru dezvoltarea caracterului sunt pilonii filozofiei educaţionale a şcolii noastre, misiunea ei fiind “echiparea şcolarilor mici cu setul de aptitudini, abilităţi şi cunoştinţe necesare formării intelectuale şi a personalităţii acestora”. Aceasta se realizează prin preocuparea constantă de a accentua urmatoarele obiective:

  • asigurarea educaţiei elementare de o excelentă calitate;
  • actualizarea permanentă a programei şcolare, astfel încât acesta să îndeplinească standardele înalte pe care şi le propune şcoala noastră;
  • formarea în elevi a idealului educaţional actual şi modelarea caracterului moral-creştin;
  • dezvoltarea intelectuală şi a personalităţii

Educaţia promovată de şcoala noastră îşi propune să conducă la recunoaşterea locului central a lui Dumnezeu, atât in domeniul existenţei, începând cu actul creaţiei, apoi de-a lungul istoriei, prin controlul trecutului, prezentului şi viitorului, cât şi în revendicarea vieţilor noastre individuale pentru El. De aceea, în concepţia sa educaţională, şcoala noastră consideră Biblia drept standard pentru întreaga educaţie morală, etică şi socială, drept linie călăuzitoare în formarea personalităţii şi disciplinarea caracterului copilului.

Pentru punerea în practică a gândirii noastre educaţionale, am cooptat cadre didactice creştine consacrate, pe deplin calificate în ceea ce priveşte instruirea academică, cu experienţă spirituală şi cu o profundă cunoaştere a Bibliei şi a doctrinei creştine.

Prin urmare, învăţătorii şi profesorii noştri, eliberaţi de limitările asociate în mod obişnuit cu şcolile laice, sunt în postura de a oferi nu numai instruire în domenile academice, ci şi o călăuzire creştină în scopul dezvoltării personalităţii copilului şi al modelarii unui caracter creştin autentic.

Astfel dacă doriţi ca fiul sau fiica dumneavoastră să îmbrăţişeze învăţătura centrată pe Hristos a familiei creştine şi a Bisericii, şcoala noastră – ca loc în care copilul dumneavoastră îşi petrece o mare parte a zilei – vă propune să conlucrăm eficient în această direcţie.

Obiective educaţionale ale şcolii:

  • Obiective ale educaţiei intelectuale

    Au rol preponderent în asistarea copilului pentru:
    – descoperirea şi dezvoltarea capacităţilor intelectuale;
    – stimularea unui raţionament corect si a unei gândiri creative si critice;
    – însuşirea cunoştinţelor necesare de cultură generală, dezvoltarea deprinderilor practice, precum şi a capacităţii de adaptare rapidă la multiplele schimbări din viaţă şi societate;
    – dezvoltarea inteligenţei, minţii copilului până la atingerea potenţialului lui maxim.

  • Obiective ale educaţiei spirituale:

    Sunt destinate conducerii si orientării copilului spre:
    – studierea şi aplicarea personală a învăţăturilor Bibliei;
    – dorinţa de împărtăşire şi cu alţii a experienţelor sale spirituale.

  • Obiective ale educaţiei fizice si igienico-sanitare:

    Prezintă aplicaţii cu privire la:
    – dezvoltarea sănătoasă şi armonioasă a organismului copilului, formarea de calităţi fizice prin practicarea unor forme de exerciţii fizice şi sporturi necesare vieţii şi activităţii fiecărui om;
    – perfecţionarea coordonării în mişcări a copilului, a graţiei şi eleganţei trupului, a tonusului muscular şi echilibrului, a rezistenţei, supleţei şi agilităţii intregului organism;
    – dezvoltarea unor calităţi morale demne, cerute de spiritul de competiţie – fairplay, loialitate, tenacitate, spirit de echipă, curaj, dăruire, stăpânire de sine, disciplină, etc;
    – promovarea folosirii diverse în mod activ a timpului liber;
    – dobândirea obiceiurilor sănătoase de îngrijire a trupului, prin practicarea normelor şi cerinţelor ce impun a fi respectate pentru asigurarea igienei corporale, a clasei, a locuinţei, etc., în scopul prevenirii îmbolnăvirilor, cât şi a tratării acestora;
    – dezvoltarea, în final, a ideii de respect faţă de trup.

  • Obiective ale educaţiei moral-civice:

    Direcţionează copilul, ca fiinţă sociabilă, spre:
    – promovarea respectului faţă de părinţi, a curtoaziei şi dragostei pentru întreaga familie, precum şi ajutorarea copilului în înţelegerea responsabilităţii ce îi revine ca mambru al familiei sale;
    – dezvoltarea în comportare şi atitudine a unui spirit de sportivitate, a cinstei şi preocupării pentru respectarea drepturilor altora;
    – dezvoltarea înţelegerii, colaborării, aprecierii, iubirii şi respectului faţă de toţi oamenii, fără deosebire de rasă, culoare, condiţie sociala, religie, crez sau etnie, după modelul suprem al Domnului Isus Hristos.

  • Obiective ale educaţiei estetice si afective

    În calitate de creatură supremă a lui Dumnezeu, copilul este îndrumat spre:
    – dezvoltarea sensibilităţii faţă de frumuseţea desăvârşită a oricarei creaţii a lui Dumnezeu, revelată în natură şi în oameni, dar şi faţă de creativitatea umană exprimată în artele frumoase;
    – aprecierea frumosului în disciplinele de studiu (limba româna, geografie, ştiinţele naturii, desen, muzică, etc), culminând cu descoperirea frumuseţii şi splendorii scrierilor Biblice;
    – dobândirea stabilităţii emoţionale ale copilului;
    – dezvoltarea unei atitudini pozitive, optimiste, faţă de situaţii şi faţă de oameni.